Scobarul este un peste tipic pentru apele colinare . El se hraneste cu specile de alge-verzi ce cresc pe bolovanii din apa . Desi este dispretuit de uni pescari sportivi-----in special de sotile acestora ----totusi scobarul ne ofera multe clipe placute pe malul apelor din regiunea deluroasa . Unii spun ca scobarul nu este prea gustos . Nu este adevarat ! Carnea scobarului este buna daca sti so prepari . Fiert in ulei ----a la sardinae----scobarul este un peste cautat .
În anumite portiuni ale unor rîuri culinare , de exemplu, pe Mures, între Gălăutaş si Reghin, pe Olt , între Tuşnad sî Mălnaş, în Sieu si Crisu Negru scobarul formeaza 85----95 % din populatia piscicolă a acestor zone .
Scobarul are corpul zvelt, asemanator cu cel a cleanului , se recunoaste dupa botul său proeminent si trunchiat la capăt asemenea unui nas . Gura scobarului este inferioara si dreaptă , buzele lui sant carnoase , cea de jos fiind ascutita si mai tare . Cu ajutorul lor rade pojghiţa verde, alunecoasă de pe bolovanii din ape, unde lasa urme . Daca îl despicam , se observă ca pielea care captuşeşte burta pestelui este neagră .Trăeste doar în apele curgatoare , stînd îndeosebi în locurile cu fundu petros, unde se ţine în carduri . Reproducere în apele noastre are loc între 20 şi 30 aprilie ,cînd se aduna în carduri mai numeroase, find atăt de bland, încît se poate prinde cu mîna .
Acest peste creste destul de repede si este foarte prolific.
Lungimea lui obisnuita variaza între 20 şi 30 cm , iar greutatea medie între 300 şi 500 g , în zonele amintite mai sus , exemplarele mari ajung pînă la 35----40 cm .
Sezonul de pescuit al scobarului ţine de la dezghet păna la îngheţ . În lunile calduroase devine mofturos , deoarece găseste hrană din belşug . Primăvara , dar îndeosebi toamna , putem prinde scobar după scobar dacă folosim ca nadă viermişori de carne sau de făină . Scobarul se pescuieste cu plută usoară , cu alice foarte mici . O vargă usoară , putin rigidă , de 4---5 m lungime ( la Oradia pe Criş de 6--8 m) , un cîrlig nr 10--14 , un fir de 25---30 cm , cu o strună de 18---20 cm corespund întogmai pescuitul acestui peste . Ca momeala mai folosim boabe de grău ferte , mazare , seminte de canepă , cocolosi de păine , bucati de brănză veche etc .
Muscătura scobarului este precisă . O dată ce a înghiţit momeala nu o scuipă . Deci înţeparea trebuie să fie promtă . Buzele tari , osoase tin bine cîrligu . Nu trebuie să grăbim obosirea scobarului , deoarece el se lasa uşor învins . Dispretuit pănă nu de mult , scobarul a devenit azi un peste căutat de pescarul amator .
În anumite portiuni ale unor rîuri culinare , de exemplu, pe Mures, între Gălăutaş si Reghin, pe Olt , între Tuşnad sî Mălnaş, în Sieu si Crisu Negru scobarul formeaza 85----95 % din populatia piscicolă a acestor zone .
Scobarul are corpul zvelt, asemanator cu cel a cleanului , se recunoaste dupa botul său proeminent si trunchiat la capăt asemenea unui nas . Gura scobarului este inferioara si dreaptă , buzele lui sant carnoase , cea de jos fiind ascutita si mai tare . Cu ajutorul lor rade pojghiţa verde, alunecoasă de pe bolovanii din ape, unde lasa urme . Daca îl despicam , se observă ca pielea care captuşeşte burta pestelui este neagră .Trăeste doar în apele curgatoare , stînd îndeosebi în locurile cu fundu petros, unde se ţine în carduri . Reproducere în apele noastre are loc între 20 şi 30 aprilie ,cînd se aduna în carduri mai numeroase, find atăt de bland, încît se poate prinde cu mîna .
Acest peste creste destul de repede si este foarte prolific.
Lungimea lui obisnuita variaza între 20 şi 30 cm , iar greutatea medie între 300 şi 500 g , în zonele amintite mai sus , exemplarele mari ajung pînă la 35----40 cm .
Sezonul de pescuit al scobarului ţine de la dezghet păna la îngheţ . În lunile calduroase devine mofturos , deoarece găseste hrană din belşug . Primăvara , dar îndeosebi toamna , putem prinde scobar după scobar dacă folosim ca nadă viermişori de carne sau de făină . Scobarul se pescuieste cu plută usoară , cu alice foarte mici . O vargă usoară , putin rigidă , de 4---5 m lungime ( la Oradia pe Criş de 6--8 m) , un cîrlig nr 10--14 , un fir de 25---30 cm , cu o strună de 18---20 cm corespund întogmai pescuitul acestui peste . Ca momeala mai folosim boabe de grău ferte , mazare , seminte de canepă , cocolosi de păine , bucati de brănză veche etc .
Muscătura scobarului este precisă . O dată ce a înghiţit momeala nu o scuipă . Deci înţeparea trebuie să fie promtă . Buzele tari , osoase tin bine cîrligu . Nu trebuie să grăbim obosirea scobarului , deoarece el se lasa uşor învins . Dispretuit pănă nu de mult , scobarul a devenit azi un peste căutat de pescarul amator .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu