Pescuitul cu boloneza este stilul care fascineaza prin maiestrie si indemanare si, nu in ultimul rand, prin rezultate. In zona Moldovei se poate pescui scobar la boloneza, pe raurile Siret, Moldova, Prut sau Bistrita. Acest stil este destul de dificil daca avem in vedere alegerea locului, adancimea la care se pescuieste, modul de inadire. Pentru a-l intelege trebuie deslusite toate aceste criterii.
Alegerea locului de pescuit
In functie de anotimp, scobarul poate fi gasit vara in aval de vaduri, sau pe vaduri, unde se hraneste cu alge care abunda in acel sezon. De obicei, vara, scobarul raspunde mai greu la nada (viermisori, bobita de paine, bobita de mamaliga, rame rosii mici). Cu cat avansam spre toamna (august, septembrie), scobarul incepe sa raspunda la innadire si putem sa-l ademenim la viermi (numai daca innadim puternic cu argila amestecata cu viermi, balega de porc cu viermi, mamaliga amestecata cu viermi).
Pe unele rauri, rezultate spectaculoase s-au obtinut la bobite de paine amestecate cu matisan (dioxid de titan) sau bobite de mamaliga (dimensiuni mici) amestecate cu paine. In anotimpul rece, scobarii se aduna in carduri mari, in bulboane, unde partidele de pescuit pot fi mai productive decat par.
Nada
Este constituita din: sange, organe (splina, ficat, plamani), care se amesteca cu mamaliga, argila si viermisori. Iarna, rezultate spectaculoase s-au obtinut la chironomida.
Echipamentul
In functie de marimea raului, betele sunt de la 5-7-8 metri. In functie de adancimea apei, plutele vor fi de 1-1,5-2-2,5-3 grame, pana la maxim 4 grame. Ultimele sunt folosite la adancimi de peste 2 metri si debite mari de apa: raurile Prut, Siret. Pe Moldova nu au fost vazuti pescari care sa foloseasca plute mai mari de doua grame, datorita finetei cu care se pescuieste. Despre scobar se stie despre capacitatea acestuia de a scuipa momeala din carlig. Acest lucru se datoreaza plumbajului folosit. In ultimul timp, plumbajul culisant este tot mai des folosit. In momentul in care trage de momeala, pestele nu simte rezistenta plumbului, ceea ce-l determina sa muste cu nadejde din carlig.
Firele
La pescuitul scobarului se folosesc fire de 0,12-0,14-0,16, cu forfac de 0,08-0,10-0,12. Este bine sa se foloseasca pentru forfac fir flurocarbon (datorita avantajului de fir invizibil in apa). Firul trebuie sa fie floating, deoarece trebuie evitata aparitia buclelor intre varful lansetei si pluta. Practic, firul trebuie sa stea deasupra apei, pentru a facilita o intepare rapida. Cand firul sta scufundat, inteparea devine anevoioasa, apa opunand rezistenta.
Plutele
Pluta trebuie sa aiba capacitatea de a tarai momeala pe fundul apei (cand se pescuieste la stilul tarait fara sa se scufunde). Acest lucru se realizeaza cu plutele in forma de morcov.
Pozitia vergii, fata de alte stiluri de pescuit, este cea verticala, pentru a avea un control permanent si direct asupra ansamblului pluta-plumb-carlig.
In ultimul timp s-a constatat ca plutele montate fara a mai trece firul prin ochiul de sarma sunt mult mai eficiente (inteparea este mai rapida).
Datorita capriciilor scobarului, inteparea se face chiar si cand pluta se opreste brusc sau danseaza intr-un mod suspect. Odata intepat, scobarul are suficienta energie pentru a ne da de lucru si crea emotii in timpul drill-ului. Dupa reperarea bancului de scobari, acestia cad tentatiei de a musca din momeala unul dupa altul. Un lucru nedorit in pescuitul scobarului: atunci cand innadim cu viermi apar si pesti din alte specii: oblete, porcusor, boistean, care ne deranjeaza. Lucrul acesta dispare in momentul in care bancul de scobar ocupa vadul in care am innadit.
Iarna, pescuitul scobarului la chironomida constituie un spectacol unic pentru multi pescari. Am fost martor in zona Pascaniului, dupa podul de cale ferata, la un spectacol rar intalnit, pe care ni l-au oferit cativa pescari din Bacau ce pescuiau scobar la chironomida. Noi pescuiam la viermi, nu am avut nici o trasatura. Vecinii nostri, in schimb, prindeau scobar dupa scobar.
Punctul forte al pescuitului la scobar o constituie stabilirea adancimii. Acest lucru necesita o oarece pricepere si indemanare. Cea mai simpla metoda consta in lansarea plutei la o adancime foarte mare si, in functie de cum evolueaza pe apa, se coboara pana la adancimea la care carligul si prima alica se taraie pe fundul apei. Atentie! Culisantul nu are voie sa se taraie pe fundul apei, ci trebuie sa fie deasupra fundului acesteia. In momentul in care culisantul se taraie pe fundul apei, pluta se scufunda foarte usor.
Un alt aspect care nu trebuie neglijat este rasucirea firului la recuperare. Acest lucru se rezolva prin folosirea unui vartej de care se leaga forfacul, iar plumbul culisant se opreste cu ajutorul unui stoper siliconic.
Lungimea forfacului se alege in asa fel incat la aruncare sa nu faca noduri. Cel mai usor se fac noduri atunci cand avem o singura alica si un plumb culisant. In cazul in care avem minim doua alice si un plumb culisant, formarea nodurilor la aruncare este atenuata.
Alegerea locului de pescuit
In functie de anotimp, scobarul poate fi gasit vara in aval de vaduri, sau pe vaduri, unde se hraneste cu alge care abunda in acel sezon. De obicei, vara, scobarul raspunde mai greu la nada (viermisori, bobita de paine, bobita de mamaliga, rame rosii mici). Cu cat avansam spre toamna (august, septembrie), scobarul incepe sa raspunda la innadire si putem sa-l ademenim la viermi (numai daca innadim puternic cu argila amestecata cu viermi, balega de porc cu viermi, mamaliga amestecata cu viermi).
Pe unele rauri, rezultate spectaculoase s-au obtinut la bobite de paine amestecate cu matisan (dioxid de titan) sau bobite de mamaliga (dimensiuni mici) amestecate cu paine. In anotimpul rece, scobarii se aduna in carduri mari, in bulboane, unde partidele de pescuit pot fi mai productive decat par.
Nada
Este constituita din: sange, organe (splina, ficat, plamani), care se amesteca cu mamaliga, argila si viermisori. Iarna, rezultate spectaculoase s-au obtinut la chironomida.
Echipamentul
In functie de marimea raului, betele sunt de la 5-7-8 metri. In functie de adancimea apei, plutele vor fi de 1-1,5-2-2,5-3 grame, pana la maxim 4 grame. Ultimele sunt folosite la adancimi de peste 2 metri si debite mari de apa: raurile Prut, Siret. Pe Moldova nu au fost vazuti pescari care sa foloseasca plute mai mari de doua grame, datorita finetei cu care se pescuieste. Despre scobar se stie despre capacitatea acestuia de a scuipa momeala din carlig. Acest lucru se datoreaza plumbajului folosit. In ultimul timp, plumbajul culisant este tot mai des folosit. In momentul in care trage de momeala, pestele nu simte rezistenta plumbului, ceea ce-l determina sa muste cu nadejde din carlig.
Firele
La pescuitul scobarului se folosesc fire de 0,12-0,14-0,16, cu forfac de 0,08-0,10-0,12. Este bine sa se foloseasca pentru forfac fir flurocarbon (datorita avantajului de fir invizibil in apa). Firul trebuie sa fie floating, deoarece trebuie evitata aparitia buclelor intre varful lansetei si pluta. Practic, firul trebuie sa stea deasupra apei, pentru a facilita o intepare rapida. Cand firul sta scufundat, inteparea devine anevoioasa, apa opunand rezistenta.
Plutele
Pluta trebuie sa aiba capacitatea de a tarai momeala pe fundul apei (cand se pescuieste la stilul tarait fara sa se scufunde). Acest lucru se realizeaza cu plutele in forma de morcov.
Pozitia vergii, fata de alte stiluri de pescuit, este cea verticala, pentru a avea un control permanent si direct asupra ansamblului pluta-plumb-carlig.
In ultimul timp s-a constatat ca plutele montate fara a mai trece firul prin ochiul de sarma sunt mult mai eficiente (inteparea este mai rapida).
Datorita capriciilor scobarului, inteparea se face chiar si cand pluta se opreste brusc sau danseaza intr-un mod suspect. Odata intepat, scobarul are suficienta energie pentru a ne da de lucru si crea emotii in timpul drill-ului. Dupa reperarea bancului de scobari, acestia cad tentatiei de a musca din momeala unul dupa altul. Un lucru nedorit in pescuitul scobarului: atunci cand innadim cu viermi apar si pesti din alte specii: oblete, porcusor, boistean, care ne deranjeaza. Lucrul acesta dispare in momentul in care bancul de scobar ocupa vadul in care am innadit.
Iarna, pescuitul scobarului la chironomida constituie un spectacol unic pentru multi pescari. Am fost martor in zona Pascaniului, dupa podul de cale ferata, la un spectacol rar intalnit, pe care ni l-au oferit cativa pescari din Bacau ce pescuiau scobar la chironomida. Noi pescuiam la viermi, nu am avut nici o trasatura. Vecinii nostri, in schimb, prindeau scobar dupa scobar.
Punctul forte al pescuitului la scobar o constituie stabilirea adancimii. Acest lucru necesita o oarece pricepere si indemanare. Cea mai simpla metoda consta in lansarea plutei la o adancime foarte mare si, in functie de cum evolueaza pe apa, se coboara pana la adancimea la care carligul si prima alica se taraie pe fundul apei. Atentie! Culisantul nu are voie sa se taraie pe fundul apei, ci trebuie sa fie deasupra fundului acesteia. In momentul in care culisantul se taraie pe fundul apei, pluta se scufunda foarte usor.
Un alt aspect care nu trebuie neglijat este rasucirea firului la recuperare. Acest lucru se rezolva prin folosirea unui vartej de care se leaga forfacul, iar plumbul culisant se opreste cu ajutorul unui stoper siliconic.
Lungimea forfacului se alege in asa fel incat la aruncare sa nu faca noduri. Cel mai usor se fac noduri atunci cand avem o singura alica si un plumb culisant. In cazul in care avem minim doua alice si un plumb culisant, formarea nodurilor la aruncare este atenuata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu